Din acest punct de vedere, republicanismul contemporan a articulat deja un limbaj universal, o lingua franca politică în care toți indivizii și grupurile sociale, inclusiv cele mai marginale, au un cuvânt de spus („to have a voice") și pot să-și exprime revendicările sau „nemulțumirile" („grievances") lor diverse (politice, economice, sociale, ecologice, feministe, multiculturale etc.), însă pe o temă centrală, unificatoare: refuzul de a fi dominați și, respectiv, revendicarea libertății ca nondominație, devine șansa de a da „drept în Cetate" tuturor intereselor și aspirațiilor îndreptățite - ca angajament democratic ultim.