Etapa de desemnare și de identificare a infrastructurilor critice reprezintă cel mai important proces în asigurarea protecției infrastructurilor critice ale unui stat.

Conștientă de impactul pe care l-ar avea infrastructura critică europeană asupra economiei și mediului social și politic, UE a decis să înscrie pe agenda sa de securitate un program de protecție a infrastructurilor critice care să acorde un aspect unitar măsurilor ce se iau în vederea funcționării fără sincope a acestora. De aceea statele membre au fost îndemnate prin intermediul Directivei 114/2008 să identifice și să-și desemneze infrastructurile critice ce se găsesc pe teritoriul lor.

Dintre sectoarele de infrastructură critică, transporturile și energia au fost considerate de la început infrastructuri critice europene.

Sectorul transporturilor cuprinde reglementări privind asigurarea protecției infrastructurilor critice atât în plan național cât și internațional. De aceea anumite sectoare de infrastructură critică, precum cel aerian și cel naval au deja planuri de protecție a infrastructurii aferente.