Pentru neopragmatism și postliberalism,demersul filosofic reprezintă abilitatea de reinterpretare,de redescriere,de reevaluare a lucrurilor pentru a ieși din încorsetările prejudecăților ( inclusiv metafizice),ale cuvintelor ultime,dictatelor,etichetelor ori aspectelor prestabilite de orice fel. (...) ca o creație <de respirație> mult mai generoasă,postliberalismul a cuprins ontologia și chiar oniricul,cu visurile,acțiunile,proiectele și îndreptățirile <întoarse către celălalt> în mod ironist ,prin <dezvrăjirea> de o metafizică esențialist-fundamentalistă,prin redescrierea celuilalt ca un fel de sine,prin refuzul cruzimii și prin această nouă cale etică îngustă,a recuperat pentru un nou (post) liberalism valori și deziderate precum solidaritatea,toleranța și speranța.