Lucrările de Relaţii Internaţionale au în vedere două produse principale ale domeniului: politici şi prognoze. Nevoia unor studii de relaţii internaţionale cât mai ştiinţifice cu putinţă porneşte tocmai de aici: din necesitatea livrării unor politici fundamentate empiric şi, concomitent, a unor prognoze privind tendinţele de evoluţie ale sistemului. Au însă disciplinele care concură la ceea ce astăzi numim teoria relaţiilor internaţionale / studii de securitate etc. instrumentele necesare unui asemenea demers sau ne confruntăm cu o situaţie în care politicile sunt mai degrabă produse ideologice iar prognozele sunt mai degrabă profeţii fundamentate pe stereotipuri?